Chipul Mântuitorului în iconografie de Arhimandrit Sofian Boghiu

Opera Chipul Mântuitorului în iconografie este prima carte publicată (2001) a Marelui Duhovnic Sofian Boghiu, lucrarea fiind, de fapt, teza sa de licenţă pe care a susţinut-o în anul 1948, la vârsta de 36 ani. Sofian Boghiu a plecat la Domnul în data de 14 septembrie 2002, în zi de sărbătoare, Înălţarea Sfintei Cruci, la vârsta de 90 ani!

Fiind în Bucureşti, printr-o împrejurare creată de Dumnezeu, am stat de vorbă cu domnul Ion Lucian Ciucu, realizator de emisiuni TV, Redacţia Religie-Istorie, om care l-a cunoscut personal pe Sofian Boghiu.

Când am spus ce impresionată sunt de modestia acestui Om Sfânt care şi-a publicat la 89 ani prima sa carte, Ion Lucian Ciucu, realizatorul unor filme cu Sofian Boghiu, dar şi cu alte personalităţi importante ale ţării noastre, a menţionat că autorul cărţii despre care vorbim astăzi are alte lucrări ce sunt inestimabile şi a amintit câteva:

a pictat peste 25 de biserici din România, dar şi biserici din mănăstiri şi trei biserici în străinătate, între care o întreagă catedrală ortodoxă din oraşul Hama, Siria. Despre ziua plecării în Eternitate a Arhimandritului Sofian Boghiu, Ion Lucian Ciucu a povestit ceva impresionant. Redau doar un crâmpei din discuţie: În ziua aceea, 14 septembrie 2002, de dimineaţă Sofian Boghiu a fost pomenit la Sfânta Liturghie din cadrul Mănăstirii Antim la rugăciunile pentru vii în calitatea sa de stareţ al Mănăstirii Antim, şi pentru că în timpul Sfintei Liturghii a plecat la Cer, spre sfârşitul Sfintei Liturghii, la momentul respectiv, a fost pomenit la rugăciunile pentru cei morţi.” Deci, o plecare pe Marele Drum pe măsura vieţii sale sfinte. O întâmplare poate unică, ca un om să fie pomenit şi la vii şi la morţi în cadrul aceleiaşi Sfinte Liturghii!

Am fost de curând în Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, strada Radu Vodă nr. 24A, sectorul 4, şi am văzut pictura din acest lăcaş de cult făcută de Sofian Boghiu. Este de o frumuseţe rară! Menţionez că în această Mănăstire sunt cinstite moaştele ocrotitorului ei, Sfântul Nectarie Taumaturgul din insula Eghina.

Când s-a editat cartea Chipul Mântuitorului în iconografie Sofian Boghiu avea pregătită pentru publicare o monografie consacrată Sfântului Antim Ivireanu şi Mănăstirii Antim. Sperăm că este editată!

Arhimandritul Ioanichie Bălan spunea: „Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu este cunoscut şi apreciat în chip deosebit prin trei calităţi cu care l-a înzestrat Dumnezeu: – pictor bisericesc consacrat, – duhovnic şi povăţuitor de suflete iscusit şi – cântăreţ de vocaţie.”

În cartea Chipul Mântuitorului în iconografie, Sofian Boghiu spune: „Dintr-un îndemn tainic al inimii mele, de mult caut Faţa Domnului. O caut pentru îndeletnicirile mele de umil iconar, dar şi pentru cerinţele sufletului meu de creştin şi monah.”

În cuprinsul acestei lucrări caută acest chip. Sunt menţionate sute de documente şi mărturii, sunt redate zeci de planşe valoroase, superbe astfel încât ne îmbogăţim spiritul citind şi chiar răsfoind această carte. Când se referă la izvorul scris, Sfânta Scriptură, Vechiul Testament ne spune: „Chipul Mântuitorului a fost întrezărit, de cei curaţi cu inima, şi înainte de întruparea Lui, deci în Vechiul Testament. Astfel, psalmistul care se ruga atât de fierbinte în inima lui ca Domnul să nu-i ascundă Faţa Sa (Ps.26, 12) a văzut, de departe, chipul Lui şi a scris atunci: «Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor şi har se revarsă de pe buzele tale (Ps. 44,3)»”. Când se referă la Noul Testament autorul scrie: „Evanghelistul Matei zice: «Şi a strălucit faţa Lui ca soarele iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina» (Mat. 17,2) iar Luca: «Şi când Se ruga, chipul feţii Lui s-a făcut altul, iar îmbrăcămintea Lui s-a făcut albă strălucitoare» (Luc.9,29). […] În Apocalipsă se vorbeşte, de asemenea, despre chipul Domnului: «Şi am văzut şapte sfeşnice de aur», zice Sfântul Ioan, şi între cele şapte sfeşnice am văzut pe unul care semăna cu Fiul Omului, îmbrăcat cu podir (veşmânt lung) şi peste mijloc încins cu brâu de aur; iar la cap şi la păr era alb ca lâna cea albă, ca zăpada şi ochii Lui erau ca para focului (Apoc.1, 12-14).”

Mergem mai departe în carte şi ne referim la izvoare plastice-monumente de artă.

Este minunat să citim cum Dumnezeu a lucrat pentru ca chipul Fiului Său să rămână peste milenii şi oamenii să îl zugrăvească apoi, după ce mai înainte a fost zugrăvit de îngeri sau s-a imprimat pe pânzele cu care Iisus şi-a şters faţa atunci când era pe Pământ.

Toate achiropiitele – chipurile nefăcute de mână – care s-au bucurat de multă cinstire în întreaga lume creştină din Orient şi Occident se pot rezuma la cele două prototipuri:

Faţa bizantină, orientală, pe mahrama trimisă lui Abgar

şi

Faţa romană, occidentală – chipul Hristosului suferind- pe mahrama Veronicăi.

În opera Chipul Mântuitorului în iconografie Iisus Hristos este descris cum a fost înfăţişat în funcţie de vârsta Sa, sau de acţiunile din viaţa Sa pământeană şi de aceea apare în multe feluri în icoanele pictate, în opere sau în mozaicuri.

În secţiunea cărţii numită Hristos liturgic avem înfăţişarea cu Mântuitorul pătimind şi în slavă, dar şi pelerin, prunc jertfit. Chipul lui Hristos suferind apare mai ales în scenele Patimilor, dar numai după anul 1000 iconografia îl reprezintă „gol şi ţintuit pe Cruce”.

În legătură cu reprezentarea Mântuitorului în slavă Sofian Boghiu scrie:

“Triumful sau Hristos în slavă. Bucuria ce s-a făcut în ceruri când Mântuitorul S-a reîntors de pe pământ şi când aclamaţiile îngerilor şi ale tuturor puterilor cereşti au străbătut cerurile a fost exprimată variat în iconografia occidentală; uneori, reproduce aproximativ un pasaj din Apocalipsă (Apoc. 19, 11-17): Hristos, pe un cal alb, însoţit de patru îngeri călări, străbate cerurile.

Orientul a exprimat însă mai potrivit acest moment din viaţa Domnului: Mântuitorul, pe un tron măreţ, într-o aureolă luminoasă, cu dreapta binecuvântând şi în stânga ţinând o carte deschisă, e purtat de simbolurile Evangheliştilor, de heruvimi, de serafimi şi tronuri; cele patru făpturi stau la cele patru colţuri ale tronului, în ordinea: om, vultur, leu, bou.

[…] aproape toate bisericile vechi din Cappadocia au în absidele lor pe Hristos în slavă.”

Închei cu superbele cuvinte lăsate nouă de Sofian Boghiu cu puţin timp înainte de a pleca la Dumnezeu:

„Să vă rugaţi.

Vreţi să aflaţi de la mine ceva preţios,

dar eu nu vă pot spune decât atât:

Rugaţi-vă şi veţi fi mântuiţi!”

Jeniţa Naidin

Descopera Chipul Mântuitorului in iconografie de Arhimandrit Sofian Boghiu. Chipul Mântuitorului in iconografie de Arhimandrit Sofian Boghiu este o opera unică a lui Sofian Boghiu, o ediție care nu se mai tipărește si pe care noi am readus-o la viața . Produse si servicii de înaltă calitate.